Galerie

Antichrist – înfrânt în Dacia


  arcturians  „Totul a disparut deja (…) Ceea ce traim nu este decat un vis. 
   Noi credem ca traim, dar nu stim daca aceasta este cu adevarat viata  sau suntem visul unei alte vieti care nu mai exista”.
                  (Mahabharata – Asa grait-au zeii)
 
 Brâncusi – Enescu – Eminescu – Cosbuc
 
Omul de stiinta Virgiliu Stefanescu Draganesti, studiind toponimele Arges, Aries, Gogan, Portile de Fier, Galati, le atribuie o origine celtica, in privinta toponimului Galati si a originii sale celte existand un consens unanim al oamenilor de stiinta. Motivul arhicunoscut al romburilor ascendente, prezent pe portile maramuresene si mostenit transcendental de catre Bràncusi, este un motiv pe care celtii l-au transmutat in tara dacilor arieni, el nefiind altceva decat motivul spiralelor inlantuite – simbolizarea dublului fluidic al invataturii ayurvedice, arhetipul lui Yin-Yang, sfidand prefacerile materiei. In privinta lui Bràncusi se poate pune intrebarea daca nu cumva era de origine transilvaneana, caci, in acea zona (judetul Gorj, Bràncusi venind pe lume in satul Hobita, comuna Petisani) stabilirea oierilor transilvaneni era, odinioara, un fapt obisnuit. Numele marelui om poate fi o derivare a cuvantului „brànci”, ceea ce poate semnifica o izbitura, lovitura, ghiont, ìmpinsatura etc. de care este capabil un cioban zdravan, calit in lupta cu obositoarele ràpi si salbaticii ìntampinate pe caile autumnale ale transhumantei. Numele sau mai putea deriva din „brànca”, numele unei plante medicinale, dar si a unei ciuperci cu palarie mare (palarie obisnuia si el sa poarte!) sau „brànci” – desemnand un om care munceste pàna cade. Din punctul de vedere al principiului arianic, personalitatea lui Bràncusi este demna de un studiu mai aprofundat, caci este arhicunoscuta atitudinea de discipol al lui Milarepa pe care Bràncusi a adoptat-o, impulsionat de o tainica forta a determinismului transcendent. Drumul facut in India, chemarea inconstientului sau spre meleagurile vedice, este o marturie care trebuie interpretata subtil, prin prisma criteriilor mistice. Plecarea lui de pe meleagurile natale nu s-a datorat atat faptului ca Parisul i-ar fi putut asigura notorietatea, cat mai degraba angoasei cauzate de obtuzitatea spirituala a consàngenilor, lipsa vocatiei acestora pentru descifrarea absconsului si pentru cultivarea monumentalului cosmic. Cuvintele lui, pline de sensuri divinatorii, sunt cele mai bune dovezi in acest sens: „Voi nu stiti ce v-am lasat eu aici!”; „Priviti-le pana ce le veti vedea!”; „Exista un tel ìn orisice. Pentru a-l atinge trebuie sa te desprinzi de tine ìnsuti!”. Foarte putini vorbesc despre yoghinul Brâncusi, dintr-o infatuare de tip occidental, dintr-o perfidie scarnava si dintr-un semidoctism si o balcanica teama si indolenta. Si totusi, acesta era Bràncusi – spiritual, un tantric care a ìnceput cu Tantra de mana stanga si a a sfarsit, precum maestrul sau spiritual, Milarepa, ca un tantric de mana dreapta. Si ca sa evitam orice posibila confuzie sau interpretare eronata,vom adauga ca Tantra este echivalenta cu Arta sau Magia, iar cele doua cai ale Tantrei sunt Calea mainii drepte (sau a ascezei) si Calea mainii stangi sau „calea exploatarii subtile a fortei ancestronice prin tehnici senzualistice”. Bràncusi a studiat varianta tantrica a svasticii ariene si a Brancusi Relativement, tel que moiemis-o intr-o schema inedita, in desenul ìncifrat (aflat la Paris) intitulat de catre el Relativement, tel que moi” („Sinele meu cu aproximatie” sau „Sinele meu, oarecum”). Daca Bràncusi – sculptorul a meritat aprecierile cele mai inalte, Bràncusi – tantricul merita aprecieri chiar mai ìnalte, pentru aceasta definire esoterica a Sinelui individual aflat sub puterea Karmei, pe de o parte, iar pe de alta parte, aflat in Beatitudinea Libertatii Depline.
    Un alt exponent romàn al Noii Ordini, de aceasta data in domeniul muzicii clasice, a fost George Enescu. Si el a fost ìmboldit de iubirea oamenilor si graiului, a neamului sau, dar, in ciuda utilizarii motivelor neaose precum si a izbanzii in creatia sa a unei maniere cu totul noi si durabile, in vestita sa Rapsodie propriul tipar personific este spart de o vehementa si nostalgica remanenta transcendenta sonora care dezvaluie parfumul lasciv, sincopat, al seraiurilor orientale; un fascicul care domina totul, chiar daca domina foarte scurt timp. Nu trebuie uitat ca acest mare maestru ala arcusului si al sunetului, in muzica sa, a permis influente germane si franceze, ceea ce demonstreaza permeabilitatea sa si advertenta sa psihologica, ca si in cazul lui Brancusi, la natura ariana. Prin cele doua – arianismul si influxul oriental abscons, George Enescu se  ìnscrie intr-o categorie temperamentala indoariana superioara.
     Mihai Eminescu, cel de-al treilea titan prin care romànismul se detaseaza net de iarmarocul psihologic al Balcanilor, este si cel mai reprezentativ din punctul de vedere al ìnscrierii noastre, prin el, pe traiectoria astrelor spirituale occidentale. Prin locul sau de nastere a beneficiat si de o remarcabila cultura germana (sa nu uitam de lecturile sale profunde in limba lui Goethe); prin propria sa autoslefuire (caci ìn aceasta consta finalitatea oricarui geniu!) a beneficiat de autoìncadrarea sa in spiritul arian germanic. Ca si George Cosbuc, a fost unul dintre marii reìncarnati, carora undele harice le-au deschis chakrele coronale – sediul activitatii budhice. Eminescu, arian-transcendent, a oscilat ìntre cele doua extreme ale filozofiei arienilor: efortul pentru eliberarea fiintei umane de dependentele de orice tip („Imparat si proletar”) si tendinta spre desvarsirea sufletului („Inger si Demon”, „Luceafarul„, „Epigonii”). 
          George Cosbuc  era un cunoscator profund al scrierilor sacre ale arienilor, talmacitor inegalabil al marilor opere sanskrite. A mers pe aceeasi cale a reìnvierii trairilor reìncarnarilor sale din spatiile vedice, pana la un moment dat facandu-si datoria karmica a initierii maselor, datoria fiecarui initiat. Daca Eminescu a scris nuvela metempsihotica „Sarmanul Dionis” si poemul „Kama-Deva” (apropiindu-si sinele si pe al altora de gandirea budhista), George Cosbuc a tradus, in vederea aceluiasi scop, ciclul operelor sansckite, publicat in Antologie sanskrita (1897) si reeditat in 1966 intr-o editie ìngrijita, dand poporului romàn inegalabile comori ale gandirii ariene.
Exemple de personalitati romànesti de valoare care s-au ìnscris in zonele de confluenta ale culturii ariene au mai existat: Liviu Rebreanu, Lucian Blaga, Octavian Goga, Ciprian Porumbescu si multi altii. Vor izbucni la lumina odata cu triumful lumii spiritualizate.
 
„Tot ce misca-n tara asta, râul, ramul …”
 
Conceptia vedo-ariana despre proprietatile magice ale mineralelor, metalelor pretioase, lemnelor, sàrii, otelului si a apei este ultracunoscuta, dar vom adauga faptul ca uriasele rezerve naturale de sare ale Daciei (n.ik. – sursa de sanatate la care nu mai avem acces incepand cu anul 2002, vrajmasii avand grija sa ne otraveasca sistematic cu cianurile adaugate in sare, odata cu impunerea Codex Alimentarius) au ajutat-o foarte mult pe principesa DochiaDakia/Dochia in oprirea atacurilor psihice expediate din sudul Mediteranei  in anul 106 d.Chr. si de atunci, neìntrerupt, pana in zilele noastre! Caci teritoriul stapanit astazi de daco-romàni este, de fapt, adevaratul Canaan: „pamàntul ìn care curge lapte si miere”. Cu cat acesti munti de sare vor ramane pe pamantul Daciei mai multa vreme,  cu atat efectul atacullui magic al vampirilor negri va fi mai mic. Desigur ca Dakia a avut grija sa initieze toata coloana de decenei a posteritatii, atat in magie alba cu sare, cat si in celelalte magii albe. Aurul, argintul si celelalte metale pretioase si semipretioase, aflate in subsolul acestei tari unice in lume, ìnca mai protejeaza vietuitorii acestor meleaguri. Inca! Dar nu acelasi lucru se va putea spune in momentul secatuirii acestor zacaminte, secatuire pornita imediat dupa ìnceputul deceniului ce a deschis Era Varsatorului. Mihai Eminescu, intr-una din Scrisorile sale spunea: „… Si de-aceea tot ce misca-n tara asta: ràul, ramul/ Mi-e prieten numai mie, iara tie dusman ti-este/ Dusmanit vei fi de toate, far-a prinde chiar de veste”. Desigur, interpretari de natura socio-cultural-geografica au fost nenumarate, dar cea mistica lipsea. Proletculturismul si exponentii sai nu aveau ochi pentru aspectele subtile. La ce s-o fi referit marele initiat cand a spus aceste stihuri? Herodot relateaza ca tinutul de dincolo de Istru (Dunare) este „ocupat” de albine ce ataca pe oricine ìncearca sa patrunda spre tinuturile dacilor. Este posibil ca anahoretii daci, prin undelelor manasice (exaltate in timpul meditatiilor), sa fi influentat comportamentul micilor zburatoare razboinice, facand din ele vajnice aparatoare care au pus pe fuga razboinici persani, greco-macedoneni sau pe altii veniti spre Istru ca sa ne ìnrobeasca. Centrul Sacru al Sarmisegetuzei a jucat un rol suprem ìn coordonarea actiunilor spirituale al caror tel principal era contracararea atacurilor Retelei Negre, a carei excrescenta degenerativa este astazi Cupola Masonica. De fapt, acesta este motivul ascuns al „consilierilor” armatei romane, pentru desfiintarea sanctuarului de la Sarmisegetuza. Caci puterea de infiltrare a acestor „consilieri”, spioni ai Retelei Negre, era atat de mare, incat a dat peste cap insasi strategia militara a Imperiului Roman, ce constituise, pana la acea ora, un polis al arché-ului dacic, datand cu mult inainte de asasinarea simultana a lui Burebista si a lui Iulius Cezar (44 ì.Chr.). Actiunea distructiva ìndreptata ìmpotriva Daciei, asupra structurii sale spiritual-religioase, nu a fost o simpla ìntàmplare, ci rezultatul urzelilor multiseculare faurite de gandurile antichristice ale conducatorilor Retelei Negre. Razboiul daco-roman a fost un razboi fratricid, Roma servind fortelor oculte in vederea distrugerii spiritualitatii dacice. Dar dacii si-au faurit o noua limba; o limba strategica si vie. In ciuda tuturor eforturilor concentrate (care continua si astazi) de distrugere a esentei spiritual-etnice a poporului dac, acest popor a renascut ca pasarea Phoenix/Pasarea Maiastra din propria-i cenusa, pentru a primi, la vremea hotarata, pe Màntuitor, venit a doua oara pentru a-si salva Poporul Ales (urmasii dacilor) de la pieirea proorocita.
(Fragment din cartea lui Alexandru Dobos – „Dacia contra Antichrist” vol. 1, Editura OBIECTIV Craiova).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s