Galerie

2012 – cele trei Pãmânturi


                                                                         2012 Marea Trecere
Am tot încercat sã gãsesc cheia Marii Treceri, asociatã momentului decembrie 2012. Cuprinsã de o febrilã sete de cunoastere, am cãutat adevãrul în cãrti, în vise premonitorii, în intuitia ades adormitã. Ce se va intampla cu omenirea? Ce va însemna pentru noi Apocalipsa si cum trebuie sã interpretãm avertismentele din cãrtile sfinte? Asa s-a nãscut si acest blog al meu, în care încerc sã adun informatii din cele mai variate surse, multumind de fiecare datã îndrumatorilor care aduc în lumina tiparului adevaruri. Dar pânã acum nu s-a concretizat ideea cã adevarul poate fi altul si altul, pentru aceeasi problemã. Cel putin eu nu am reusit sã asimilez informatia aceasta, neputând sã mã desprind de obisnuintele lumii lui Procust, în care liberul arbitru o doar o abstractizare conceptualã. Ziceam, pânã acum! Pentru cã acum a ajuns la mine un îndrumãtor nou: Sal Rachele, cu ale sale profetii. Ca si cum un vãl gros de prejudecati vãtãmãtoare mi-ar fi pãrãsit lumina ochilor, am putut da un nou sens tuturor mesajelor pe care le-am primit de-a lungul vremii. Vã veti intreba despre ce este vorba si am sã vã rãspund cã, în sfârsit, am avut o revelatie, cu sensul de certitudine, pentru cã eul meu intim nu-mi mai trimite avertizãri ce mã îndeamnã la neîncredere.
2012 este cu adevãrat un prim pas spre marea devenire spiritualã, pentru unii, în timp ce pentru altii nu va insemna nimic mai mult decât un foc de artificii. Va fi momentul în care se vor manifesta cele trei Pãmânturi, cele trei realitãti simultane, atât de diferite încât pare de domeniul fantasticului. În timp ce mare parte din omenire, încorsetatã de temeri, îsi va continua rãtãcirea în întunericul dimensiunii a 3-a, ceilalti (mai multi sau mai putini) vor trece pragul invizibil al devenirii si vor pune bazele dimensiunii a 4-a, eliberati de legile karmei (legea cauzei si efectului), de mizeria existentei actuale, cãreia nu-i mai gãsim sensul. Noile comunitãti iluminate vor fi ca si inexistente pentru masele cuprinse de disperare. Vor fi cu ei si totusi nu vor mai evolua pe acelasi plan, ca si cum o prãpastie invizibilã se va adânci constant, pânã la ruptura definivã. În timp ce vechiul Pãmânt va agoniza în beznã, noul Pãmânt va iradia fericire, sub atenta îndrumare a celei de-a treia Terre si a acelora dintre noi care au ajuns deja la desãvârsire. Pentru mine sunã real, palpabil, si mã bucurã mult. O piatrã grea mi s-a luat de pe suflet. Imi era greu sã cred cã o entitate supremã se erijeazã in rãzbunãtor suprem si, fara nicio alegere, aduce moartea si distrugerea peste pãmânteni. Nu puteam crede cã aceia dintre noi care iubesc Pãmântul, în toate manifestãrile sale, sunt pusi laolaltã cu ceilalti, cu distrugãtorii care de mii de ani ne sunt conducãtori si cãlãi. Nu avea sens si contravenea flagrant Creatiei.
 
                                                                                ♦ ♦ ♦
 
În 2010 am avut un vis, pe care l-am catalogat drept premonitoriu, desi nu i-am priceput atunci întreaga semnificatie: se fãcea cã intram într-o casã stil vagon care, în vis, îmi apartinea. L-am strigat pe tatãl meu si acesta a apãrut îmbrãcat într-un halat de baie. Nu era pãrintele meu lumesc; aducea, mai degrabã, cu un star de cinema, cu pãrul negru si ochii de un albastru electric. Mi-a zâmbit si m-a rugat sã merg “în curte” si sã verific dacã tocana este gata; dorea sã gust mâncarea, sã-i mai adaug condimente si sã chem “bãietii” (fratii mei, în vis) la masã. L-am ascultat si am iesit din casã. M-am trezit pe o pajiste imensã, la marginea unei pãduri seculare. Era neînchipuit de frumos! Dar privirea mi s-a mutat în partea dreaptã si am avut un soc. Aveam perspectiva a doua realitãti: în stânga, pajistea cu pãdurea ce imbrãca frumos un munte, în dreapta, un desert imens. În mijlocul acelui pustiu prãfuit am vãzut un cap colosal de rechin, cu gura larg deschisã. Botul dihaniei forma practic un vârtej, ca o gaurã neagrã, ce înghitea cu repeziciune Pãmântul. “Ce vrea sã însemne asta?”, am întrebat. O voce fãrã chip mi-a rãspuns: “Asta se va întâmpla. De aceea trebuie sã ai grijã de copii”. Imediat “am revenit” în mijlocul pajistii, unde o oalã imensã, plinã cu tocanã, trona deasupra unui foc de lemne. Ce sã vã spun, oloiul acela avea circumferinta unui teren de fotbal. Si cu un linguroi pe mãsurã, am început sa amestec fiertura, al cãrei miros era cat se poate de îmbietor. Am gustat, am adãugat mai multe ierburi, am mai gustat o datã si am chemat copiii la masã. Practic am strigat cât am putut de tare si o multime de glasuri mi-au rãspuns dinspre pãdure. Zeci de bãieti, cu vârste cuprinse între 8 si 12 ani (dupã aprecierea mea), se apropiau in goanã. Era atâta veselie în glasurile lor, atâta bucurie în ochii lor, încât imaginea apocalipticã din secventa anterioarã s-a risipit ca un fum. S-au adunat de jur-împrejurul oloiului si câtiva s-au repezit sã guste cu degetele. I-am oprit imediat, avertizându-i cã se vor frige. I-am indemnat sã astepte si am pus mâncarea în farfurii, fiecare primindu-si partea.
 
                                                                              ♦ ♦ ♦
 
E doar unul dintre visele cu mesaj pe care le-am avut de-a lungul vremii, cu precãdere din 2008 încoace. Acum imi este mult mai clar. Realitatea celor douã Pãmânturi, din visul meu, a mai fost prevestitã. Ceea ce pentru unii va însemna distrugere, pentru altii va fi un nou început. Ceea ce pentru unii va fi întuneric, pentru ceilalti va fi luminã. Lumea nu va mai avea aceleasi semnificatii pentru toti, pentru cã vom vorbi despre mai multe lumi manifeste, startul fiind dat de momentul decembrie 2012. Transformãrile odatã începute, vor continua pe parcursul câtorva zeci de ani, pânã cãnd nicio punte de legãturã nu va mai fi între lumea „de jos”, tridimensionalã, întepenitã în neschimbare, si lumea nou-nascutã „de deasupra”, de densitate 4, protejatã de cea de-a treia lume (de dimensiunea a cincea) si tot asa, pânã la alte si alte planuri, despre care nu stim nimic, în momentul de fatã. Dar toate la timpul lor. Schimbarea a început, de aici si frãmântãrile noastre. Sã întâmpinãm fãrã teamã desãvârsirea. Doar frica ne tine captivi într-un univers de care avem sansa sã ne rupem, în sfârsit. Frica asta senilã nu ne apartine. Este a celor care se tin cu dintii de zidurile închisorii lor si vor sã ne împiedice evolutia. Au depins întotdeauna de noi, de energia noastrã vitalã, de iubirea noastrã, de tãria si de slãbiciunile noatre. Legile lor, ale autoproclamatilor “stãpâni” ai planetei, sfideazã de prea mult timp legile firii si mentin umanitatea la stadiul de adormire bolnavã, unde totul se transformã în cosmar. Sã ne trezim odatã cu Terra reînnoitã. Pentru cã suntem treji deja; am pãrãsit, de fapt, planul desertãciunilor si am trecut cu bine de primul prag, în prezentul continuu.
Bucurati-vã!                                                            
                                     
Sursa:  “Pãmântul se trezeste: Profetii 2012-2030„, autor – Sal Rachele împreunã cu ghizii sãi spirituali, Fondatorii, Editura Proxima Mundi 2011

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s