Galerie

LUNA – cea mai mare bazã extraterestrã de supraveghere?


                                                                       Alien Moon                                             
Tot mai des ridicãm ochii spre cer, cu adanca uimire; cercetatori mai degraba decat pioşi, lasam deoparte mii de ani de indoctrinare si pretindem sa ni se raspunda. Si primul corp ceresc ce se iveste pe bolta instelata este Luna, misterioasa, izvor de temeri. Ce stim despre astrul noptii? „Este singurul satelit natural al Pamantului”, am fost invatati la scoala. Oare?!
 
„Cort taberelor intru inaltime”
 
„7. Si luna, intotdeauna exacta, insemneaza lunile si imparte timpul.
8. Din luna este semnul sarbatorii, lumina care scade pana la sfarsit.
9. Lunile anului sunt dupa mersul ei, minunate schimbari  face crescand.
10. Cort taberelor intru inaltime, intru taria cerului stralucind.
11. Frumusetea cerului este multimea stelelor, podoabe luminand intru cele inalte ale Domnului.
12. Dupa pravila Celui Sfant, ele stau in randuiala lor si nu obosesc in strajile lor.
(Isus Sirah, 43)
 
Frumos! Luna ne ajuta sa impartim timpul. Dar populatiile stravechi ale Terrei (mayasii, populatiile preincase, indienii) foloseau, in urma cu mai bine de 12.000 de ani, calendarul venusian. Motivul: Luna nu exista pe atunci in sistemul nostru solar, calendarele urmarind evolutia celui mai luminos corp ceresc nocturn din acele vremuri, adica planeta Venus. Buun. Sa ne intoarcem la descrierea biblica … Versetul 10 este cel mai cel, pentru ca aflam ca, de fapt, Luna este „cort taberelor intru inaltime” si ca straluceste dovedind puterea cerului, adica puterea lui Dumnezeu. Pe sleau, Luna este descrisa ca o baza extraterestra de supraveghere. Si nu e singura in misiunea ei! Stelele „nu obosesc niciodata in strajile lor”.
Fara argumente solide, interpretarile pot fi puse usor la indoiala de o minte analitica. De aceea multi autori s-au straduit sa demonstreze ca Luna nu e deloc a noastra; ba chiar au mers mai departe, afirmand ca nici macar Pamantul nu ne apartine. In fine, chestia cu Pamantul  e mai usor „digerabila”, gratie intelepciunii populare. „Nu luam nimic cu noi”, zic batranii, „doar cele patru scanduri”. Oamenii de stiinta insista ca astrul noptii este o baza construita, probabil, la ordinul Dumnezeului biblic, conducatorul unei supercivilizatii, responsabil cu aparitia omului in Univers. Scriitorul roman Doru Davidovici a numit Luna „cel mai mare O.Z.N.” si vom vedea in continuare daca acest supranume are sau nu fundament.
 
 Un satelit „viu”
 
„Cortul taberelor” are un volum de aproximativ 22 miliarde kilometri cubi. Argumente in  favoarea teoriei „parcarii” Lunii de catre cineva care doreste sa supravegheze activitatea de pe Terra, sunt destule. Diverse calcule facute de specialisti demonstreaza ca Luna se invarte bizar in jurul Pamantului, nu in plan orbital, ci intr-unul eliptic. Astronomul britanic H.P. Wilkins, dupa o serie de calcule laborioase, a estimat ca sub adancimea de 30 – 50 km Luna prezinta multe spatii libere, ce insumeaza 36 milioane de kilometri cubi, cam 6% din volumul acesteia. Si observatiile prin telescop au scos la iveala lucruri extrem de interesante. Spre exemplu, intre anii 1879 si 1881, Societatea Britanica de Astronomie a raportat peste 2.000 de „fenomene” ciudate pe suprafata Lunii: linii stralucitoare, pete de lumina, figuri geometrice. In anul 1950, astronomii Observatorului Harvard au descris „domurile lunare” astfel : formatiuni emisferice albe , cu diametru de 200 de metri, care-si schimba pozitia intermitent. Cinci ani mai tarziu, astronomul spaniol Garcia observa trei lumini ce se deplasau deasupra Lunii. In 1956, astronomul american Robert Curtis a fotografiat o imensa cruce luminoasa in craterul selenar Fra Mauro, pentru ca, doi ani mai tarziu, astronomul amator John O’Neil sa fotografieze in Marea Crizelor o constructie asemanatoare podului din Sidney, cu o lungime de 18 km! Observatia a fost ulterior confirmata de alti astronomi, cum ar fi profesorul P. Moore si H.P. Wilkins.
Lista observatiilor este foarte bogata. Datorita acestui fapt au fost initiate ulterior misiunile spatiale, cu sau fara echipaj uman la bord.
 
Neil Armstrong: „Ce fel de nave sunt acestea?”
 
Aproape toate aceste misiuni au fost insotite/supravegheate de nave tip OZN. Nava Apollo 13 si sondele Voyager 2 si Viking 1 au fost avariate. Care a fost rostul acestor insotiri? Raspunsul este evident: supravegherea expeditiilor noastre, cu precadere a celor de explorare selenara. Unul dintre membrii echipajului Apollo 17, astronautul Roland Evans, a exclamat atunci cand s-au apropiat de Luna: „Ce multe sunt! (n.a. OZN-urile?). Roiesc ca albinele in stupi!”. O asemenea exclamatie mai inseamna insa, un lucru: echipajul nu a fost foarte surprins de prezenta OZN-urilor, ceea ce inseamna ca era familiarizat/informat despre acest lucru. Altfel, astronautul ar fi urlat ceva de genul „Dumnezeule, ce sunt astea?!”, nu credeti?
La data de 20 iulie 1969, modului „Vulturul” al misiunii Apollo 11 a aselenizat in Marea Linistii. Contrar legendei, Neil Armstrong nu a spus in acel moment „Un pas mic pentru om, un pas mare pentru omenire!”. Primele lui cuvinte au fost „Dracia dracului! As dori sa stiu ce fel de nave sunt acestea care au aselenizat inaintea mea, de cealalta parte a craterului!”. Navele acelea aselenizasera de foarte multe ori inaintea lui, pentru ca erau la ele acasa, ar fi raspunsul. Ele aveau misiunea de a supraveghea misiunile Apollo. Deasupra modulului de serviciu stationa o alta nava imensa, de 1,5 km lungime, cilindrica, in forma de trabuc. Astronautii au filmat-o si au fotografiat-o in evolutie.
Cand OZN-urile erau prea aproape, misiunile Apollo au avut probleme cu transmisiile radio. Apollo 13 a fost avariata atunci cand nava straina s-a apropiat prea mult. A ramas inregistrata celebra declaratie: „Ei au ucis elementul de combustie!”. Tot Ei au reusit sa impiedice explozia pe Luna a unei incarcaturi nucleare de mica putere, ce facea parte din programul Apollo.
Manipularea mass-media a facut ca informatiile privitoare la satelitul Luna sa fie contradictorii, mergandu-se pana la acreditarea ideii ca „aselenizarea” ar fi fost regizata la Hollywood. Realitatea este ca pamantenilor li s-a interzis sa mai puna piciorul pe Luna, asa ca misiunile selenare au incetat brusc.
 
Prea batrana pentru Universul nostru!
 
Misiunile Apollo au adus o gramada de roci selenare care demonstreaza ca solul nu seamana deloc cu cel terestru, avand un continut foarte ridicat de metale. Au fost izolati izotopi de xenon care demonstreaza ca Luna este foarte veche, avand peste 20 miliarde de ani. Acest fapt intra in contradictie cu teoriile care apreciaza varsta Universului nostru si de aceea concluzia pertinenta a fost aceea ca Luna nu apartine in mod natural sistemului nostru solar.
O alta observatie interesanta a fost facuta de membrii misiunii Apollo 14. Acestia au fotografiat in zona craterului Fra Mauro un cap de om sculptat in stanca, ce priveste cerul negru, asemanator cu Sfinxul din Bucegi, dar si cu sfinxul martian inconjurat de piramidele sale.
Misiunile Apollo au mai verificat un fapt: Luna este goala pe dinauntru. Diversele expeditii au lasat sa cada pe suprafata satelitului parti componente ale misiunii si de fiecare data seismografele montate au inregistrat vibratiile satelitului, produse de impactul cu acele obiecte. Desi este imensa (are diamentrul de 3.476 km), Luna a vibrat ca un corp gol pe dinauntru, timp de 3 ore si 20 de minute, dupa impactul cu treapta a treia a rachetei Saturn V, impact echivalent cu explozia a 11 tone de TNT. Vibratiile s-au transmis bine pana la 40 – 60 km sub scoarta, adancime la care se presupune ca s-ar afla invelisul metalic al marelui OZN. Nu stim ce se afla sub aceasta adancime, dar au loc cutremure cu periodicitate fixa, cu epicentrul la 650 – 850 km sub scoarta, adica in preajma treimii externe a razei Lunii.  Concluzia specialistilor este ca „vibratiile” satelitului nostru sunt conduse inteligent. Misiunile Apollo au mai remarcat ca anumite zone de sub scoarta Lunii au un magnetism neobisnuit care accelereaza si decelereaza navele noastre in cursul survolarii. De asemenea, din Luna, in unele locuri, tasnesc vapori de apa sub presiune.
Intre timp, programul Apollo a devenit istorie. Planurile NASA privind „orasele lunare” sunt doar povesti de adormit sugarii si fac parte din show-ul de manipulare in masa.
(Info: „Programul Terra”, de Toni Victor Moldovan. Multumiri!)
 
Concluzie
 
Acum avem la indemana doua variante:
 
1. Spunem ca astronautii, astronomii, fizicienii, toti inteligentii astia bagareti, bat campii cu gratie;
2. Inversam ordinea valorilor si admitem ca stiinta incepe acolo unde se termina credinta oarba.
 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s