Galerie

Neamul Lupilor


                                                                             Wolf family
Simbolul Marelul Lup este legat indiscutabil de Neamul Getilor,  neam ce a durat un imperiu a carui vatra se gasea aici, in spatiul carpato-danubiano-pontic, locul din care si-au tras seva neamurile dupa ultima glaciatiune. Misterul ce invaluie originile omului modern ar fi lesne de dezlegat daca s-ar dori acest lucru. Dar asta ar insemna rasturnarea tuturor credintelor impamantenite cu forta, a tuturor eresurilor ridicate la rang de adevar, iar omenirea ar trebui sa admita ca tot ce stie despre ea insasi este o minciuna gogonata. Imaginati-va ce-ar fi daca, la un moment dat, tot ce am catalogat drept lume a basmului s-ar dovedi a fi pura realitate? Si ca tot ceea ce  consideram real, nu e decat o mistificare ordinara a adevarului? Ar putea omenirea sa suporte aceasta cruda trezire? Dar ea trebuie sa se produca si se va produce. Chiar daca neamul deschizator de drumuri e tinut in nefiinta, adancit in somnul nefiresc al irosirii, in transa hipnotica indusa de acei care stiu ce-i asteapta odata cu trezirea Marelui Lup. Tic-tac-tic-tac ….
 
Dunarea cu Delta – „Gura Lupului”
 
Arhiereii daci au ales in mod constient lupul, pentru a simboliza neamul dacilor, Dacia insasi si destinul biblic al acestei nobile stirpe. In „Dacia – izvorul neamurilor”, Eugen Delcea puncteaza o idee istorio-teosofica de o importanta capitala pentru istoria subtila a strabunilor neamului nostru: Apostolul  Andrei a fost supranumit inca din vremurile stravechi „Apostolul lupilor”. Exista corespondente antice si moderne intre numele de „get” si cel de lup si vom mentiona, spre exemplu, ca „daos” este numele frigian al lupului, iar in Moesia Inferioara exista in Antichitate un oras important numit Daous-dava, in traducere, „Cetatea lupilor” sau „Orasul lupilor”. (n.a. – Între anii 102-117, la Moesia Inferior au fost atașate și unele regiuni nord-dunărene (cea mai mare parte a Munteniei de azi și sudul Moldovei. Ea era locuită de mai multe triburi de origine tracică: bessii – pe cursul superior al râului Marița; dantheletii – cam în zona Sofiei de azi; dardanii – în partea de sud a Serbiei de astăzi; tribalii – în regiunea Plevnei; și de la tribali pe ambele maluri ale Dunării până la Marea Neagră trăiau geții, care la sud de Dunăre se mai numeau și moesi. Sursa: Wikipedia).
Strabon punea accentul pe ideea ca dacii s-au numit, intai si intai, daoi, fapt ce l-a determinat pe Mircea Eliade sa afirme ca acest nume si l-au dat insisi dacii (daoi = lupi). In „Iliada” lui Homer, dao.i inseamna divini, iar la arienii vedici, Dao era simbolul Universului. Eliade merge mai departe, spunand ca prin „lupi” se intelege, de fapt, „cei asemenea lupilor”, adica razboinici tenace care nu cunosc frica de moarte si, daca nu se poate altfel, mor cu dintii inclestati in beregata dusmanului. Nicolae Denusianu amintea de ceea ce vechii greci numeau „Stroma” (in greaca veche, „stroma” insemnand „gura lupului”), expresie prin care se desemna Delta Dunarii. Dar cel mai semnificativ argument este chiar steagul dacilor, balaurul cu cap de lup si trup de sarpe, tinut in doi pari, in asa fel incat sa arate exact cursul Dunarii. Lupul si sarpele au fost simbolul stramosilor nostri dintotdeauna. Grecii il numeau pe Apollo „Likaios”, adica Apollo lupul, iar zeitatile nord-dunarele aveau, in loc de picioare, cozi de serpi (unul dintre gemenii divini ai getilor; vezi „Getodacica” – Gena Mântuitorilor, material publicat pe 25 decembrie 2012).
 
Simbol, traditie, avertisment
 
Lupul nu si-a facut loc doar in steagul de lupta al dacilor. E omniprezent in legendele, artele, povestirile, eresurile, zicalele, basmele dacilor si ulterior in cele ale ale daco-românilor. Aria de influentare este chiar mai mare, intrucat insesi etica, morala, educatia, filosofia si mistica au fost impregnate de prezenta multimilenara a acestor fiinte extraordinare. Calendarul si sarbatorile noastre abunda de astfel de influente: Sânpetru (29 iulie); Cârcovii Marinei (15-17 iulie); Martinul, Lupu (22 august); Teclele (24 septembrie); Osie (17 octombrie); Sâmpetru (26 octombrie); Ziua Lupului (13 noiembrie); Filipii de Toamna (14-21 noiembrie); Filipul cel Schiop (21 noiembrie); Sf. Andrei (30 noiembrie); Sânpetru de iarna (16 ianuarie); Tanase de Ciuma (18 ianuarie); Filipii de iarna (25-31 ianuarie); Stretenie (2 februarie); Martinii de iarna (1-3 februarie). La acestea se adauga credinta in „joile rele”, numite si „joile verzi”, existente si astazi in satele ciobanesti, precum si multe zile in care munca este interzisa de frica atacurilor haitelor de lupi. Astfel, in magia naiva, scoboratoare din eresurile multimilenare, se procedeaza inca la „inclestarea pieptenilor” care servesc scarmanatului lanii de oaie, o forma de lupta subtila cu haitele ucigase. Descantecele pastorale si babesti, legate de combaterea amenintarii lupilor, intregesc tabloul.
In mistica dacica anteburebistana exista conceptul ingurgitarii carbunilor din foc de catre lupoaica aflata in calduri. Strabunii nostri credeau ca lupoaica intra in casele oamenilor pentru a manca din jarul mocnind prin vetre. Daca usa casei sau cea a odaii era inchisa, lupoaica statea la panda, pentru a surprinde momentul in care cenusa inca vie era aruncata afara.
 
Vârcolacul dacic – faptura apocaliptica?
 
Vârcolacul, vârcoliciul sau vârcoligul, ca notiune mistica, nu este altceva decat daco-românul „pricolici”. In basmele si povestirile noastre, pricoliciul este un duh rau in care se transforma unii oameni dupa moarte, luand infatisarea unor animale. Omul-lup are o infatisare si un comportament firesc pana intr-o zi, cand Luna se implineste, ajungand totodata intr-o conjunctura speciala astrologico-astrala cu Soarele si cu restul planetelor din sistemul nostru solar  si Cosmosul in sine. Faptura sa umana incepe sa se preschimbe. Figura incepe sa-i semene cu un bot de lup cu dinti ascutiti si fiorosi, urechile i se ascut asemenea urechilor lupului. Capul, ceafa, trupul i se acopera cu par aspru si cenusiu, ochii i se inrosesc in cap, vocea omeneasca se transforma intr-un urlet sinistru, iar pozitia trupului si mersul se tranforma si ele. Asa suna legendele aryene si toate au origine dacica!
Metamorfoza acestei entitati este incredibila. Dintr-o fiinta terestra heteroclita, ia nastere o entitate cosmica uluitoare, ale carei forme, dimensiuni si actiuni intrec orice imaginatie posibila. Caci din fiara cvasi-umana se naste o faptura catastrofico-apocaliptica ce are forma unui vartej negru, imens. Aceasta se inalta spre bolta  cerului, musca din Luna cu lacomie crescanda, devorand-o pana la urma, apoi devoreaza Soarele si ulterior trece la inghitirea altor astri.
Cum si de ce s-a nascut o astfel  de viziune? Unde ii putem gasi originea? Dezlegarea misterului ar putea sta in „Vivarta” care in sanscrita inseamna „vartej”. Asa se intituleaza una din cele trei teorii de baza ale misticilor yoghini, conform careia cosmosul fenomenologic evolueaza in Timp si Spatiu sub forma unei spirale. Celelalte doua teorii sunt „Teoria socului regresiv” si „Teoria vibratiilor”. Toate aceste teorii au avansat in ultimul timp, ocupand cel mai de frunte loc pe scena cunoasterii moderne. Este una si aceeasi spirala prin care lupul dacic se inalta spre bolta siderala, pentru a se infrupta din minunatele fructe ale lui Brahma – creatorul Cosmosului. Numai ca, in acest caz, acest vartej = Vivarta = vârcolac nu este altceva decat Shiva insusi, unul din cei trei care guverneaza Universul, cel responsabil cu reinnoirea, prin distrugerea vechiului si aparitia noului. (Sursa: „Dacia contra Antichrist” de Alexandru Dobos, Edituta OBIECTIV Craiova).
 
Începutul si sfârsitul
 
DeVa: De la Toni Victor Moldovan am invatat un lucru important: nimic nu e ce pare a fi in scrierile din stravechime, dovada stand chiar Biblia noastra cea de toate zilele. In spatele cuvintelor stau simbolurile, iar in spatele simbolurilor se ascund adevarurile stiintifice. Descrierea lupului dacic flamand, asemanator unui vârtej, aduce tare mult cu o gaura neagra. Tot de pe Wikipedia aflam ca „o gaură neagră este un obiect astronomic limitat de o suprafață în interiorul căreia câmpul gravitațional este atât de puternic, încât nimic nu poate scăpa din interiorul aceastei suprafațe, cunoscută și sub denumirea de „orizontul evenimentului”. Nici măcar radiația electromagnetică (de ex. lumina) nu poate scăpa dintr-o gaură neagră, astfel încât interiorul unei găuri negre nu este vizibil, de aici provenind și numele. Gaura neagră are în centrul ei o regiune cunoscută și drept „singularitate„. La suprafața limită gravitația este atât de mare, încât nicio rază (particulă) de lumină din interiorul găurii nu are energie suficientă pentru a scăpa în afară. La această suprafață limită deplasarea gravitațională spre roșu este infinit de mare. Viteza de scăpare gravitațională este la suprafața limită egală cu viteza luminii, așa încât raza suprafeței limită este egală cu raza traiectoriei circulare, numită raza Schwarzschild„.
Ce legatura sa existe intre acest, sa-i zicem, corp cosmic si stramosii nostri? Sau poate ca ar trebui cautat sensul in misterele pamantului mostenit de la geto-daci si mai putin in componenta umana? Ori poate ca e vorba despre simbioza pamant – mostenire genetica si atunci multe s-ar putea explica. Am intelege mai usor ravna cu care au lucrat si lucreaza unii pentru distrugerea semintiei noastre. Poate ca nu bogatiile Daciei i-au manat pe dusmani in lupta. Poate ca ceea ce cunosteau despre misiunea apocaliptica a geto-daco-românilor i-a determinat sa doreasca stergerea neamului nostru de pe fata pamantului, in incercare disperata de a schimba ceva, de a impiedica inevitabilul. Asa s-ar explica de ce, dupa cucerirea romana, teritoriul dacic de la sud de Carpati a fost practic depopulat. Sapaturile arheologice au scos la iveala locuinte complet utilate din care nu lipsea nimic, cu exceptia proprietarilor. Ca si cum, la un semn, oamenii s-ar fi evaporat, in timp ce serveau pranzul ori cina, sau in vreme ce trebaluiau prin curte.
Karl Marx afirma, plin de revolta proletara, ca românii, ca neam, trebuie stersi de pe fata pamantului, pe motiv ca sunt antirevolutionari (?!). Este de actualitate prigonirea neamului romanesc. Suntem imprastiati in cele patru vanturi, cu o inversunare de nedescris. Si totul s-ar putea intampla dintr-un motiv greu de acceptat, pentru ca frizeaza fantasticul: purtam in noi gena reinnoirii care, odata activata, se va contopi cu acel ceva unic din strafundurile Pamantului si ar putea inghiti lumea!
 
 
 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s