Archive for decembrie, 2019



Multi oameni de stiinta vin cu argumente solide in acreditarea ideii comprimarii timpului fizic. Si este un subiect „fierbinte”, as putea spune, bazandu-ma chiar pe observatiile personale. Suntem oarecum „pe repede inainte”, nu ne mai ajunge ziua, avem uneori impresia ca trecutul destul de indepartat s-a petrecut „mai ieri”, suntem prinsi ca intr-un vartej in permanenta criza de timp. Revnind la parerile oamenilor de stiinta, se pare ca durata unei zile s-a scurtat dramatic, incepand din 1978, pentru ca acum sa mai avem maxim 16 ore, in loc de 24. Omul, ca fiinta astrala, este influentat permanent de planeta pe care traieste, dar si de celelalte planete/corpuri ceresti din sistemul solar, in special de soare si de luna.

Se stiu foarte putine lucruri despre structura interna a Pamantului si cum influenteaza aceasta fizicul si psihicul uman. Cercetatorii fizicieni nu au reusit sa ajunga la un numitor comun, asa ca „miezul Terrei” continua sa fie subiect de controversa” unii sustin ca ar fi un lichid fierbinte, altii il descriu drept un conglomerat de metale grele, in timp ce altii, mai avangardisti, merg pe varianta Pamantului gol, locuibil. Un lucru este insa, incontestabil: Terra are o frecventa de vibratie – oscilatia Schumann, pe frecventa 8 Hz. Aceasta valoare coincide, pe anumite segmente, cu ritmul alpha al creierului uman, cel asociat cu starea de relaxare. Specialistii estimeaza ca timp de 10.000 de ani, pana in 1978, pulsul Terrei s-a mentinut constant, dar, dupa aceea, din motive necunoscute inca, oscilatia Schumann a crescut spre valoarea de 13 Hz. „Schimbarea este evidenta. Cei nascuti inainte de 1978 acuza trecerea mai rapida a timpului si scurgerea rapida a evenimentelor. Pentru ei timpul a suferit un proces de «contractie». Fenomenul nu este valabil si pentru persoanele nascute dupa ’78, acestea avand creierul acordat pe noua oscilatie”, este de parere grl.(r) dr. Emil Strainu.

13 Hz este frecventa beta a creierului uman, activitatea cerebrala constienta, „trezia”, gandirea logica, analitica. Prin urmare, creierul nu se mai poate relaxa la fel de profund ca inainte (cand functiona pe frecventa de 8 Hz), practic este permanent in alerta; chiar si atunci cand avem impresia ca ne odihnim. Fenomenul comprimarii timpului ne afecteaza iremediabil stilul si calitatea vietii. Astfel, daca generatiile nascute inainte de 1978 sunt parca intr-o goana permanenta spre nicaieri, cei veniti pe lume dupa anii ’80 se dovedesc a fi mult mai adaptabili. Foarte multi prezinta caracteristicile supradotarii, altii au capacitati psihice „paranormale”. Coincidenta sau nu, modificarea frecventei de vibratie a planetei, coincide cu un alt fenomen contestat: cresterea diametrului Terrei.

Comprimarea timpului fizic se pare ca va continua, pana la apropierea de „punctul zero” ce corespunde inversarii polilor magnetici ai Pamantului. Acest fenomen este asociat de multi cu Apocalipsa biblica, potrivit careia Terra va fi in bezna totala timp de trei zile. Pe de alta parte, oricat de ciudata ar fi asocierea dintre teoriile stiintifice si mesajele biblice, nu putem sa nu remarcam ca in Biblie se mentioneaza, intr-adevar, contractarea timpului, in directa legatura cu sfarsitul lumii:

Marcu 13:20 Si daca n-ar fi scurtat Domnul zilele acelea, nimeni n-ar scapa; dar le-a scurtat din pricina celor alesi.

In „momentul zero”, cele 24 de ore ale timpului fizic/terestru, vor corespunde cu zero ore efective. Acela ar fi momentul in care Terra impreuna cu locuitorii sai ar trece intr-o noua dimensiune. Daca ar fi sa dam crezare unor texte stravechi, aceasta transformare nu este singulara in istoria pamantului. Trecutul indepartat al omenirii marcheaza si alte evnimente similare. Si de aceasta data, se pare ca va trebui sa renuntam la stilul nostru de viata, intrucat cea mai mai mare parte a tehnologiilor actuale nu vor mai fi operationale. Exceptie va face energia libera, blocata cel putin 100 de ani de interesele marilor concerne petroliere.

 Si cum comprimarea timpului fizic este, precum spuneam, asociata cu inceputul sfarsitului pentru civilizatia umana, poate ca ar fi interesant sa estimam in ce an suntem, „cu adevarat”. Un calcul simplu, bazat pe scaderea de la 24, la 16 ore – durata unei zile, incepand din anul 1978, pana in prezent, ne arata ca nu ne aflam in anul 2019, ci in 2032. Si daca ar fi sa-i dam crezare parintelui Cleopa din Arad, cel care ne avertiza ca Antihristul a venit deja pe lume (in 1999), atunci anul 2032 (sau 2019!) ar trebui sa fie unul de cotitura in istoria omenirii, monahul fiind convins ca, in acest an, se va declansa temuta Apocalipsa. Discutabil, spun eu, sau preziceri pe seama sfarsitului … fara de sfarsit al lumii! Sau poate, nu!

Surse: newsconspy.wordpress.com; jurnaldinromania.ro

 

 

 

 


Ceea ce a mai fost, aceea va mai fi, si ceea ce s-a intamplat se va mai petrece, caci nu este nimic nou sub soare”.(Ecclesiastul 1:9 , Biblia ortodoxa)

1 Decembrie este Ziua cea Mare pentru romanii de pretutindeni. Marcheaza Marea Unire de la 1918, momentul cu cea mai mare incarcatura spirituala, simbolica si social-politica, de la inceputul secolului XX  si pana astazi. Nu avem dreptul sa uitam jertfa de sange a fratilor nostri si nici implicarea oamenilor de stat de atunci, in recuperarea teritoriilor romanesti, aflate sub stapanire straina. Trebuie sa ne reamintim, de asemenea, contributia Reginei Maria la savarsirea actului Marii Uniri.

In 1914, la izbucnirea Primului Război Mondial, Romania era o tara sfartecata: Basarabia se afla sub stapanire ruseasca, Transilvania si Bucovina faceau parte din Imperiul austro-ungar. Dupa doi ani de neutralitate, in 1916, in speranta redobandirii teritoriilor aflate sub stapanire austro-ungara, Romania se aliaza cu Antanta, formata din Franta, Anglia si Rusia. Alianta celor trei mari puteri recunoaste public drepturile Romaniei, drepturi platite cu sange, pe campul de lupta, de catre ostasii romani.

Putini stiu insa, cat de mare a fost contributia reginei Maria, la infaptuirea Marii Uniri. Maria Alexandra Victoria, Printesa de Edinburgh, nepoata a Reginei Victoria a Angliei si a Tarului Alexandru al II-lea al Rusiei, a devenit la 17 ani consoarta Printului mostenitor Ferdinand al Romaniei si apoi, in 1914, Regina Maria a Romaniei. Regina Maria s-a implicat activ în viaţa politica, asa ca Regele Carol I si Principele mostenitor Ferdinand au numit-o comandant onorific al Regimentului 4 Rosiori (cavalerie). Maria a purtat cu mandrie uniforma militara si s-a participat la toate actiunile pe care Regimentul 4 Rosiori (denumit mai târziu Regimentul 4 Rosiori „Regina Maria”) le-a desfăşurat. După razboi, de pe o pozitie neoficiala, Regina Maria s-a alăturat oamenilor de stat romani, la convorbirile de pace de la Paris si a pledat cauza tarii noastre, cu privire la castigurile teritoriale. A scris, de asemenea, numeroase cărti si articole despre Romania, in speranta inlaturarii sentimentelor negative fata de tara pentru care ajunsese sa nutreasca o iubire atat de profunda.

Dupa 106 ani de dominatie ruseasca, Basarabia revine la patria muma in aprilie 1918. In noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei adopta, in unanimitate, la Cernauti, motiunea privind “unirea neconditionata si pe vecie a Bucovinei, in vechile ei hotare, pana la Ceremus, Colacin si Nistru, cu Regatul Romaniei”.

In perioada 18 noiembrie – 1 decembrie 1918, la Alba Iulia, a fost convocată Adunarea Nationala a Romanilor din Transilvania si Ungaria. Sunt alesi deputati si reprezentanti ai organizatiilor si societătilor culturale, reprezentanti ai romanilor din Transilvania, Banat, Crisana, Maramures. Cei 1.228 de deputati au decis in unanimitate Unirea Transilvaniei, Banatului, Crisanei si Maramuresului cu România. S-a constituit, de asemenea, Marele Consiliu Naţional Roman care a numit un guvern provizoriu – Consiliul Dirigent al Transilvaniei, in frunte cu Iuliu Maniu. Acesta a trimis o delegatie la Bucuresti, condusa de Episcopul de Caransebes, Miron Cristea (viitorul patriarh al Romaniei Mari), care i-a înmânat Regelui Ferdinand I, Declaratia de la Alba Iulia. La 11/24 decembrie, Regele Ferdinand a promulgat decretul de sanctionare a Unirii. Ulterior, Tratatele de pace din cadrul Conferintei de pace de la Paris (Versailles) din 1919-1920, au recunoscut desavarsirea unitătii statale nationale – Unirea Basarabiei, Bucovinei si Transilvaniei, cu Romania.

Surse: Arhivele Nationale, reginamaria.ro

 

 

%d blogeri au apreciat: