Category: Mistere



Cu atatea emisiuni de gen, da, a inceput sa ma preocupe fenomenul OZN si OSN din Romania si din lume. In primul rand m-am intrebat de ce, dintr-o data, inalti oameni de stat americani, englezi, canadieni, rusi etc. si-au facut „curaj” sa vorbeasca despre extraterestri, conspiratii si comandamente stelare. Cu o lista impresionanta de „disparuti”, din randurile celor care, de-a lungul ultimelor decenii, si-au asumat riscul de a face dezvaluiri pe tema, te-ai fi asteptat ca nimeni, niciodata, sa nu se mai puna cu „oamenii in negru”. La prima vedere, toti am avea tendinta sa picam pe spate de admiratie pentru „curajosi”. La o cercetare mai atenta insa, sesizezi „diversionismul la diversionism”, ca sa spun asa, iar scopurile din spatele „marilor dezvaluiri” nu mai par chiar atat de nobile. A nu se intelege de aici ca dezavuez fenomenul aparitiilor ciudate. Dimpotriva! Pun, in schimb, la indoiala buna credinta a personajelor care orchestreaza documentarele tv. Am ajuns, in acest fel, la cateva concluzii si doresc sa vi le impartasesc:
1. Marile puteri sunt cu adevarat ingrozite de ozn-uri, mai ales ca multe astfel de obiecte se invart pe langa bazele militare ce adapostesc arme nucleare;
2. Marile puteri cunosc originea osn-urilor (obiectele subacvatice, neidentificate doar de catre publicul larg!);
3. Scopul neasteptatei campanii televizate pe acest subiect, este complex: scoate la lumina indivizi care detin informatii reale si sustenabile – verificandu-se astfel scurgerile de informatii din sistem – si, totodata, inoculeaza in gandirea colectiva convingerea ca ozn-urile pun in pericol securitatea terestra;
4. Statele puternic militarizate au in dotarea fortelor armate aeronave de lupta ce pot fi confundate usor cu ozn-urile, tocmai pentru ca au avut la dispozitie modele de origine extraterestra, pamantenilor neramanandu-le decat sa aplice ingineria inversa;
5. Pamantenii „de frunte” stiu ca adevarul va iesi oricum la iveala, in viitorul nu prea indepartat, asa ca au luat-o inaintea evenimentelor (ca stim noi cine!), pentru a-si impune „adevarul” lor, menit sa ne tina prinsi, la nesfarsit, in plasa minciunilor fara numar.
6. Marile puteri nu au solutii cu privire la o eventuala amenintare din spatiu, chiar daca s-au aliat cu specii non-umane de frecventa extrem de joasa.

Fenomenul OZN in Romania

In Tarile Române, o prima atestare a unui fenomen bizar vine din anul 1517, in ziua de 8 noiembrie, evenimentul fiind mentionat in Letopisetul Moldovenesc: „sămn mare s-au arătat pe ceriu, c-au strălucit dinspre miadzănoapte ca un chipu de om, de-au stătut multă vreme și iară s-au ascuns în văzduh” (Cându au venit Trifăilă cu oaste ungurească asupra lui Bogdan vodă)”.
In timpul atacului din 15 octombrie 1595 al lui Mihai Viteazul, asupra orasului Targoviste, aflat pe atunci sub ocupatie otomana, este mentionata aparitia unei „comete” bizare care a stat tintuita pe cer, deasupra taberei muntene, timp de „un ceas sau doua”, pentru ca apoi sa dispara fara urma.
Cele mai importante cazuri OZN din ultimul secol, în România, sunt următoarele:

Munții Apuseni

Intr-o noapte din vara anului 1904, in muntii Apuseni, un taran se afla cu carul său, pe câmp. Omul a vazut, la un moment dat, cu groaza, o „roata de foc” coborand din vazduh, apropiindu-se foarte rapid, in timp ce descria cercuri, cercuri in aer. Cand a ajuns langa el, roata de foc s-a prefacut in om „și om cu om se priviră lung, fără a-și spune un cuvânt”.

„Avioane-fantoma”

In anul 1913, in Romania s-ar fi înregistrat un alt fenomen OZN. Timp de o luna, ar fi fost semnalate 23 de cazuri de aparitii ale unor obiecte zburatoare neidentificate, de forma rotunda, ce emiteau o lumina foarte puternica. Cercetarile ar fi scos la iveala faptul ca ozn-urile ar fi zburat deasupra unor unitati militare situate in apropierea oraselor  Focsani, Braila, Iasi si Targoviste. Evenimentele nu au fost ocolite de presa vremii. Ziarele de atunci ar fi relatat despre aceste întamplari misterioase, precizand chiar faptul ca soldatii inregimentati in respectivele unitatii ar fi încercat sa goneasca bizarele farfurii zburatoare, cu salve de tun. Oficialii Ministerului Apararii din acele vremuri au precizat faptul că nu a fost vorba despre ozn-uri, ci despre o serie de „avioane – fantomă rusesti, plecate in recunoaștere”. Pe principiul, „de la rusi vine ploaia” si nu numai!

Triunghiul zburator

In anul 1967, pe cerul localitatii Berzasca a stationat, timp de o ora, un “triunghi zburator”, sub privirile buimacite ale localnicilor. Un an mai tarziu, deasupra regiunii Banat, a survolat timp de 38 de ore tot un triunghi zburator, obiectul fiind vazut de mai multi oameni, printre care meteorologi si ingineri.

Padurea Baciu

În anul 1968 a fost fotografiat un obiect zburator, de forma discoidala, ce se deplasa lent, la joasa inaltime, deasupra padurii Baciu, de langa Cluj. Plecat sa se relaxeze alaturi de prietenii sai, intr-o poiana din inima padurii, un barbat ar fi observat pe cer obiectul mare, argintiu, de forma rotunda, aplatizat, ce se misca pe direcția NV–SE. Omul l-a asemanat cu „o farfuire întoarsa”. A scos aparatul de fotografiat si a realizat câteva instantanee. Fotografiile au fost analizate de numerosi experti din Europa care au confirmat faptul ca, intr-adevar, plansele fotografice nu sunt trucate.

Valea Plopului

Intr-una din noptile dintre 2 si 6 septembrie 1972 (nu s-a putut stabili cu precizie data), in intervalul orar 24.00-01.00, Vasile Carabus, paznic de noapte la CAP Posesti, a vazut, de pe dealul Tabacioi, un obiect stralucitor («o stea cu coadă» de culoare galbena), traversand cerul, planand si aterizand lin intr-o livada  aflata la circa 2 kilometri de el, pe dealul La Odaia.

Balea Lac. Atacul „uriasilor” cu gheare

In zilele de 23-25 septembrie 1978, nu departe de cabana Balea Lac a avut loc una dintre cele mai terifiante întâlniri de gradul III, precum si unul dintre rarele cazuri in care oamenii au fost atacati de entitati necunoscute. Victimele, circa 20 de militari in termen, incartiruiti intr-o fostă cabana din apropiere de lacul Bâlea, au trait momente cosmar.

La data de 23 septembrie 1978, la ora 24.00, doi tehnicieni de la statia de sus a telefericului – aflat nu departe de cabana militarilor – s‑au trezit datorita unei lumini roscate, in forma de cerc, care se zarea prin ceata deasa, cuprinzand tot campul vizual. Martorii au apreciat ca se afla la circa 5 – 10 metri de geam. Era o liniste perfecta. Initial cei doi au crezut ca arde cabana Balea‑Lac, fapt neconfirmat. Ulterior s-au eliminat si alte explicatii posibile: faruri auto, lanterne etc.

Aproximativ la aceeasi ora, fruntasul Ioan Dorr a iesit din dormitorul cabanei militare, pentru a bea apa. In drumul sau spre robinetul aflat la coltul cladirii, luminat de un bec aflat deasupra usii, a zarit, de la 6-8 metri, o silueta intunecata, nemiscata, apreciata a avea inaltimea de 1,90-2,00 metri. Din cauza cetii nu a putut distinge detalii. Fruntasul a strigat „cine-i acolo?”, dar, neprimind raspuns, a socotit ca e mai prudent sa se intoarca in camera. Peste cinci minute, silueta era inca acolo, mai aproape de zidul cladirii, dar peste alte zece minute disparuse.

In seara urmatoare, in jurul orei 21,45, in fata cabanei, sergentul Ion Radu a atras atentia militarilor Dorr si Vulpe ca pe o ridicatura de pamant, in directia telefericului, la o distanta de 15-20 de metri, se afla o silueta intunecata. Inaltimea ei a fost apreciata la 2,5 metri, prin comparatie cu o cisterna cu motorina inalta de 2 metri, aflata alaturi. Era senin si fara ceata. Dorr a comparat silueta cu cea a unui cosmonaut cu miscari greoaie. In acelasi timp, militarii din camera vecina au inceput sa strige ca cineva le-a deschis obloanele de la ferestre, pe care tocmai le asigurasera cu sarma rasucita cu patentul si cu un lant transversal (inchizatoarele obloanelor se aflau la 2,5 metri de sol). Alti militari au inceput sa arunce cu pietre spre silueta care, intre timp, se deplasase pe ridicatura de pamant. La un moment dat, sergentul Radu, apucand un ciomag, s-a indreptat intr‑acolo, strigand spre soldatii D. Sibu si Gh. Stan sa-l urmeze. Ajuns la 1-1,5 metri de aratare, Radu a ridicat ciomagul s-o loveasca. S-a auzit un “suflu ca de tigru”, iar sergentul a cazut pe spate, ca fulgerat, in zapada, cu bratele desfacute, cu capul spre vale. Ceilalti doi, aflati la 3‑4 metri distanta, au ramas cateva secunde paralizati. Entitatea care – dupa unii martori – avea la maini gheare lungi, l-a examinat pe sergent, apoi a disparut, “parca plutind, in salturi laterale”. Alti doi martori au urmarit scena ceva mai de departe. Unul dintre ei spunea ca entitatea se deplasa “ca un om care merge pe apa, aplecandu-se mult intr-o parte si in alta, dar nu ca un urs sau alt animal, ca am vazut ursi destui. Parca plutea, cand pe un picior, cand pe celalalt”.

Cei doi si-au revenit, s-au dus la sergent si au inceput sa-l tarasca, apoi, cu ajutorul altor doi camarazi, l-au dus in cabana. Era inconstient, dar nu-si desclesta mana de pe ciomag. Si-a revenit abia dupa zece minute de incercari repetate de resuscitare. Nu-si amintea nimic, incepand din momentul in care ridicase batul. In acest timp, cinci militari au vazut, pe locul in care fusese “umbra”, deasupra solului, “o coronita de lumini” cu diametrul de circa o jumatate de metru. Patru lumini erau mai mici, iar alte patru mai mari, “cam de marimea unui ou”, care “dansau in cerc” si “sareau dintr-o parte in alta”. Militarii s-au baricadat intr-una din camere. Peste circa o ora si jumatate, au auzit cum cineva zgaria obloanele de la fereastra. Doi martori au declarat ca au auzit o voce groasa care aparent a repetat cuvintul „sergend… sergend…”. A urmat pentru toti o noapte alba…

A doua zi dimineata, pe obloanele care fusesera vopsite cu numai 2-3 zile in urma, au observat patru zgarieturi paralele, oblice, distantate la circa 10 centimetri, intersectate de o a cincea, perpendiculara pe ele. In locul unde Ion Radu fusese doborat, nu se vedea nicio alta urma in zapada, in afara de cea a sergentului. In noaptea urmatoare, militarii, cu exceptia sergentului si a unui caporal, erau atat de inspaimantati, incat au coborat la o cabana situata langa “Balea Cascada”, intorcandu-se abia in ziua 26 septembrie, impreuna cu un ofiter.

Cazul a fost investigat de un grup de membri ai clubului “Univers” din Sibiu, condus de Gabriel Pál si Gheorghe Butiu, impreuna cu inginerii bucuresteni Justin Capra si M.T., iar ulterior si de Calin Turcu. Cu aceasta ocazie au fost culese declaratii scrise si schite ale zonei, cu evenimentele in succesiunea lor, dar si cateva desene reprezentand „silueta”, asa cum au perceput-o martorii si cum au reusit s-o redea.

Mihai Danciu din Brasov a remarcat ulterior o asemanare cu un alt eveniment de gen, petrecut in acelasi an, dar mult mai cunoscut pe plan mondial. In noaptea de 6 spre 7 decembrie, in localitatea Marzano, din provincia Genova, Italia, paznicul Fortunato Zanfretta s‑a intalnit cu un ozn triunghiular care a lasat urme pe sol, dar si cu mai multe aratari monstruoase, inalte de circa 3 metri, care l-au doborat in iarba, l-au dus apoi “in alta parte”, fiind, pare-se, vorba despre un caz de rapire.

Peste cativa ani, sergentul Ion Radu i-a confirmat lui Calin Turcu evenimentele, precizand ca aratarea era “ca un tub gros de metal, cu diametrul de cel mult 50 de centimetri, fara alte particularitati” si ca nu era mult mai inalta decat el. Ofiterul care a urcat cu militarii, in ziua de 26 septembrie, venise inarmat, pentru a-i incuraja pe soldati si a ramas la cabana cateva zile dupa aceea. Militarii erau ingroziti, intre altele, si de faptul ca aratarea nu a lasat nicio urma pe sol. La vreo doua luni dupa evenimente, a venit si o comisie de ancheta militara, care a tras concluzia ca “a fost vorba despre un fenomen de electrizare sau magnetizare a aerului”, care a cauzat un “un soc electric” capabil sa-l doboare pe sergent. Ion Radu si-a insusit aceasta explicatie. Cum altfel?! (Sursa: Calin Turcu, „Cazuri OZN in Romania”, Editura Sincron 1992)

Alexeni

In ziua de 23 august 1984, la baza militara Alexeni, un obiect necunoscut a fost reperat prin instrumente optice (lunete, teodolite). Avea forma ovoidala, lung de 2–3 m si lat de 1,5 m, parand sa fie facut dintr-un material stralucitor, asemanator aluminiului.

Mălina

A aparut pe cer un obiect aplatizat, argintiu-mat, fara hublouri sau alte geamuri. OZN-ul a plutit o vreme, la aproximativ 1,5 metri de sol, invaluit intr-o ceata verde-albastruie, pentru ca apoi sa se faca nevazut.

Aeroportul Mihail Kogălniceanu

Intr-una din zilele lunii octombrie 1988, la ora 14.14, statia radar ce deservea aerodromul, a semnalat turnului de control si punctului de conducere a zborului, ca pe directia nord-sud se deplaseaza, la altitudinea de 7000 de metri si cu o viteza de 11000 km/h, un obiect, format din mai multe „obiecte-elementare”.

Muntele Retezat

Membrii unui grup de turisti au ob­servat, spre Valea Rea, o lumina de un alb intens, apoi o alta, de un albastru pal. Dupa cateva minute, au vazut o multitudine de puncte luminoase verzi, albastre, turcoaz, dar si galben-rosiatice si roz. Ele au luat mai intai forma unui ovoid, situat in partea de sus dreapta a vaii, ce s-a transformat intr-un cilindru bine conturat; au urmat un parale­lipiped cu toate laturile luminate, un triunghi si un obiect in forma de inima uriasa.

Arad

In luna iunie 1994 a fost observat un disc luminos, perfect rotund, foarte mare, avand o cupola transparenta, plutind la trei metri deasupra unui lan de grau. In usa navei stateau doi indivizi cu infatisare umana, cu barba si ochi oblici, „iar altii isi mișcau capurile” (?!).

Certești

In noaptea de 8 spre 9 iunie 1996, un ozn a plutit deasupra soselei, „iar langa el se misca un omulet cu infatisare neobisnuita”. Obiectul era discoidal, avea diametrul de circa 5-6 metri si circa 2-2,5 metri inaltime.

Aeroportul Otopeni

În iulie 1997, operatorii turnului de control de la aeroportul Otopeni au remarcat aparitia unei lumini circulare, situata in vestul aeroportului, intre Buftea si Corbeanca. Prin binocluri, s-a vazut ca la mijlocul petei circulare era o fasie orizontala colorata în alb, portocaliu si rosu, culori care se transformau una intr-alta. Pareau sa fie doua globuri de dimensiuni diferite, lipite unul de altul, ce se miscau intr-o zona strict delimitata.

Râmnicu Vâlcea

In ziua de 5 mai 2004, pe deasupra orasului a trecut, cu viteza relativ mare, un obiect de forma unui corp compus sau un grup de 4 lumini asezate simetric pe o traiectorie usor ascendenta. „Fenomenul” a fost vizibil timp de 1,41 secunde.

Câmpia Turzii

Pe 31 octombrie 2007, in timpul unui zbor de antrenament, desfasurat la Baza Aeriana 71, de langa Campia Turzii, carlinga unui avion militar a fost sparta, in urma contactului cu patru obiecte zburatoare neidentificate. (Sursa: Wikipedia)

Despre aparitiile ozn din intreaga lume, nu mai are rost sa scriu acum. Este suficient sa deschidem televizorul pe un canal de documentare si sa aflam o multime de lucruri. Cat este adevar si cat este dezinformare, ramane de vazut. Mai interesant mi se pare sa coroboram informatiile din Biblie, cu evenimentele curente. Si pentru ca de Dumnezeu nu-mi este nicidecum teama, ii las pe mai-marii planetei sa se ingrijoreze de soarta elitei. Noi, ceilalti, putem sta, cu siguranta, foarte linistiti! Nu de alta, dar n-are rost sa ne lasam angrenati in isteria colectiva. „Curati la suflet si la minte, nu ne speriem de cele sfinte,/ Nu ne-agatam de rugaciune, sperand desart intr-o minune,/ Ci ne rugam cu-ncredintare, ca Slava Domnului e mare!”.


Gaura neagra

Varianta ştiinţei materialiste

În principiu, oamenii de ştiinţă cred că Pământul este solid şi rigid la interior şi au extins această concluzie la toate corpurile telurice din Cosmos. Ei spun că dacă planeta noastră ar fi goală în interior, atunci şi celelalte planete solide ar trebui să fie la fel. Asta
înseamnă că toate planetele telurice sunt fie pline şi solide la interior, fie goale la interior. În această idee, nu se poate ca unele planete să fie pline, iar altele să fie goale la interior, deoarece s-a observat că atunci când masele planetare sunt comparate, densităţile lor apar ca fiind similare. De aceea, savanţii au tras concluzia că planetele telurice se formează şi se structurează în mod asemănător, adică ele sunt fie pline, fie goale în interior.

Din nefericire, ei au ales varianta Pământului solid şi rigid la interior, ceea ce ridică multe probleme ce au rămas nerezolvate. Structura internă a planetei a fost
„elaborată” de ştiinţă pe baza unor presupuneri şi extrapolări de rezultate şi pe baza măsurătorilor care au fost realizate, dar adeseori acestea furnizează rezultate stranii sau chiar contradictorii, ce nu pot fi înţelese. În prezent, concepţia ştiinţifică acceptată este
aceea că în centrul Pământului se află o sferă solidă, alcătuită în principal din fier şi nichel, care sunt metale cu puternice proprietăţi magnetice. Această sferă solidă
de metal ar reprezenta, în viziunea oamenilor de ştiinţă, miezul sau nucleul interior al Pământului. Ea este înconjurată de un strat gros de magmă, care reprezintă
aşa-numitul nucleu exterior al Pământului. Savanţii afirmă că, datorită mişcării de rotaţie a planetei şi prin dinamismul intens dintre nucleul exterior şi cel interior,
care este solid, la care se adaugă energia termică ce este emanată de acesta spre suprafaţă, se generează câmpul magnetic al Pământului.

În realitate, pentru fizicieni şi geologi nimic nu este clar din punctul de vedere al structurii interne a planetei. Există multe date şi rezultate contradictorii, care nu suportă modelul ştiinţific realizat „pe nevăzute”. De pildă, care este sursa adevărată a câmpului magnetic al planetei noastre? Cum ia el naştere cu adevărat? în această privinţă, ca şi în celelalte vizavi de structura internă a Pământului, se emit doar supoziţii, se susţin anumite concepte şi se fac aproximări, având la bază un model ipotetic, pe care cercetătorii l-au încropit pentru a avea totuşi o idee despre ceea ce se
află în interiorul planetei noastre.

Întreaga viziune este pur materialistă. Nimeni nu a făcut o „secţiune verticală” prin planetă pentru a se convinge de adevărul ipotezei pe care o emit savanţii despre structura ei interioară. Cu tehnologia actuală nu s-a reuşit să se foreze dincolo de 12 kilometri, dar cu toate acestea se emit păreri sigure despre ce se află în nucleul Terrei, la peste 6300 de kilometri adâncime.

Ce se află totuşi în centrul planetei noastre, vă veţi intreba. Răspunsul poate să pară şocant, dar este o variantă ce merită luată în calcul, chiar dacă apare enunţată într-un roman de ficţiune.

În mijlocul Pământului se află o gaură neagră! 

Dacă trecem de scoarţa terestră si mai inaintăm puţin, frecvenţa vibraţiei creşte şi ne apropiem de planul ezoteric, de locul unde legile fizicii nu mai au aplicabilitate practică. Oamenii de ştiinţă deja au obţinut date care le arată că dincolo de grosimea scoarţei terestre există un ocean imens de apă, ce separă grosimea fizică a planetei, de partea subtila, care urmează de acolo spre centru. Într-un mic procent, apa de pe planeta noastră a provenit şi de la cometele care au lovit-o, dar, în realitate, apa care există, atât cea din oceanele şi mările de la suprafaţă, cât şi cea a imensului ocean din interiorul Pământului, provine în mare parte de la gaura neagră care există în centru. Cei care vor intui că acesta este adevărul şi, de asemenea, cei care au avut deja experienţa interiorului planetei, vor accepta mai usor realitatea. Unii dintre ei au văzut Soarele central, care este chiar gaura neagră. Aici, inteligenţa sterilă şi diplomele sau onorurile academice nu înseamnă nimic prin comparaţie ai cunoaşterea veritabilă şi cu experienţa directă. Lucrurile acestea pot fi verificate de către cei care au ajuns la un anumit nivel de cunoaştere spirituală sau chiar prin mijloace tehnologice foarte avansate. Astfel de chestiuni depăşesc cadrul ştiinţific materialist actual; ele sunt ezoterice. Nu le poţi judeca prin formule sau alte observaţii, aşa cum ar vrea savanţii. Mai degrabă au legătură cu alt gen de ştiinţe, care prin natura lor sunt discreditate în zilele noastre, aşa cum este de exemplu alchimia. Ea nu îţi vorbeşte despre oceanul imens de apă din interiorul Pământului, dar îţi dă indicii despre umiditatea radicală şi despre felul în care se formează mai apoi elementele, metalele şi mineralele. Aproape toate sursele indică faptul că, la începuturi, totul a pornit de la apă, de la umiditate.
Este un mare mister, care are conotaţii atât metafizice, cât şi ştiinţifice. Până şi cercetătorii moderni au admis că, de fapt, viaţa a început în oceanele planetei.

Orice structură, oricât de mică sau de mare ar fi, se bazează pe acelaşi Principiu fundamental: în centrul ei există o gaură neagră, un vortex care este atât principiul ei
creator, cât şi cel al resorbţiei ei la sfârşitul existenţei. Orice galaxie are în centrul ei o gaură neagră masivă; orice atom are în nucleul său o gaură neagră minusculă,
care îi asigură existenţa şi evoluţia în manifestare. Paradigma ştiinţei contemporane  este încă la un nivel foarte modest al felului în care concepe lumea, fie că este vorba despre universul cuantic, fie despre cel macrocosmic, pentru că se limitează doar la o
înţelegere pur fizică a lucrurilor. Realitatea spaţio-temporală este foarte distorsionată în preajma unei găuri negre, care semnifică un pasaj de trecere spre alte dimensiuni ale
manifestării. Apa lichidă este doar expresia fizică a unei energii subtile specifice, care
este elementul subtil denumit „apă”. În jurul unei găuri negre sunt condiţii energetice speciale, aşa că în anumite circumstanţe această „apă” subtilă din planul eteric „condensează” în apa lichidă din planul fizic. Deja sunt observaţii clare în această privinţă.

În general vorbind, la savanţii contemporani există un set de principii şi concepţii învechite, de natură materialistă, care se opune în mod sistematic unei înţelegeri largi, de ansamblu, a Universului. Doar puţini dintre ei au început să aibă o viziune holografică asupra funcţionării creaţiei. Celor mai mulţi le lipseşte deocamdată puterea
de înţelegere, pentru ca mintea oamenilor de ştiinţă este blocată într-un cadru foarte limitat de evenimente spaţio-temporale ce aparţin planului fizic.

Sursa: „In interiorul Pamantului; al doilea tunel”, de Radu Cinamar. Editura Daksha


Iadul Terra

iadul-terra.jpg „Muntii inalti se vor cutremura: se vor  prabusi in fata sa, asa cum ceara se topeste in fata flacarii. Uscatul va fi  inundat si va pieri tot ce il locuieste … Iata! El vine cu zece mii de sfinti   pentru a judeca toate creaturile” (Cartea lui Enoh)

 

Din cand in cand, marile puteri au recunoscut, prin vocea reprezentantilor de frunte, existenta manifestarilor inteligente ale unor „forte exterioare”, non-umane. Documentarele pe tema extraterestrilor „antici” au rolul de a ne familiariza teptat cu subiectul, chiar daca la nivel oficial inca se mai merge pe varianta evolutiei darwiniste si pe cea a marelui „pleosc” cosmic, ciudata teorie a hazardului responsabila si cu aparitia vietii pe Terra. In fine, la intrebarea „care-i faza cu extraterestri” nu se poate raspunde la nesfarsit prin negatii sau prin reducerea la tacere a celor mai vocali. Si asta pentru ca viitorul ne ajunge din urma, peste Noua Ordine planetara s-ar putea suprapune o alta Ordine, asupra careia artizanii terestri nu au niciun control. De aceea par oare atat de inspaimantati si de grabiti, de la o vreme?! Le dau o veste proasta: daca in cele ce urmeaza exista macar un sambure de adevar, nu au unde sa fuga! Iadul Terra este deja pregatit, special pentru ei!

 

Telespectatorii englezi, dar si ascultatorii unor posturi de radio din SUA si Europa au semnalat, in repetate randuri, suprapunerea intempestiva peste programele curente a unor „mesaje” emise la nivele energetice foarte ridicate, de catre statii cu totul necunoscute. Iata ce povesteste un american, ascultator al unui post de radio, aflat pe coasta sudica a Californiei: „La 24 iulie 1972, intr-o sambata, intre orele 12.00 si 13.00, am auzit la radio un mesaj care cred ca a fost emis de ASHTAR COMMAND, in frecventa de la 10.000 kHz, cu o intensitate atat de mare, incat a depasit total postul local, ce are o putere de 10 kw. Cred ca emitatorul ASHTAR opereaza cu o unda purtatoare avand o putere de 1.000 kw care insa, in SUA este ilegala, cea mai mare putere permisa statiilor de emisie fiind de 50 kw”.

Cine este oare acest ASHTAR COMMAND care nu tine cont de legile americane si care opereaza la un nivel energetic de domeniul sf-ului? S-a tot vorbit, atat in SUA, cat si in tarile europene despre mesajele Comandoului Ashtar, receptionate de diverse persoane, fie direct (emisiuni TV sau radio), fie pe cale telepatica. Uimitoarele texte au devenit universal cunoscute prin cartile pulicate, dar si prin imprimarea unor receptii pe casete video. Cat despre originea acestor mesaje …. S-a impus o concluzie tulburatoare: mesajele Ashtar ar putea proveni de la bordul unor nave extraterestre, cantonate in imediata apropiere a Terrei!

La prima vedere, textele mesajelor ar contine o ingrozitoare viziune apocaliptica a unor ample fenomene geologice ce ar urma sa devasteze intreaga suprafata a planetei noastre, fapt ce ar determina insa, in mod benefic, o fantastica interventie extraterestra. Este posibil ca toate aceste texte sa fie opera unui grup de oameni, manat de dorinta de a indrepta omenirea pe calea unei spiritualizari superioare? Sau, intr-adevar, aceste mesaje sunt avertismente reale transmise de inteligentele extraterestre? Cert este ca „avertizarile Ashtar” au multe similitudini cu importante texte stravechi, cum ar fi Biblia, scrierile filozofice, cronicile civilizatiilor antice din Orientul Apropiat si cel Indepartat, ori din America Centrala. In plus, cele expuse in colectia de mesaje ar oferi si o explicatie plauzibila a straniei „prezente OZN”, in proximitatea Terrei: scoarta terestra pregateste Apocalipsa de milenii!

Veti vedea cat de stranii sunt avertismentele Ashtar, din exemplele ce urmeaza:

„Terra, ca institutie educationala si recreativa, isi va inchide <<portile>> pentru un timp”

„Dislocari masive, miscari si deplasari ale soclurilor tectonice ale Terrei, care se pregatesc de mii de ani, se vor declansa intr-o vasta desfasurare. Puseele au si fost date  sub soclurile tectonice, in Africa, in sudul Europei, in Orientul Mijlociu, in Australia, pe coasta de vest a SUA. Se contureaza mari scheme de miscari seismice si curenti de energie isi croiesc drum la nivelul sub-suprafetei de fond a planetei, ceea ce pune in pozitie sectiuni propulsive ce reactioneaza unele fata de altele pana la mii de kilometri fata de locurile de producere a evenimentelor din adancuri.

Noi nu putem sa stabilizam faliile si, de fapt, nici nu ne apartine o astfel de actiune”.

Din alte mesaje s-ar intelege ca  civilizatiile avansate din Galaxie ar planui sa salveze  macar o parte din populatia Pamantului, atunci cand vor incepe convulsiile planetare. Salvarea s-ar face, evident, cu ajutorul numeroaselor navete spatiale „cantonate” in proximitatea Terrei, urmand ca, dupa o perioada, Pamantul sa fie repopulat si sa o luam de la capat.

Mesagerii galactici mai vorbesc si despre un posibil razboi devastator ce nu ar face decat sa grabesca fenomenele apocaliptice. Oricum, salvarea planuita ar urma sa se desfasoare in trei faze. In prima faza ar fi salvati conducatorii spirituali (?!) ai oamenilor. In a doua faza le vine randul celor care i-au ajutat pe acesti conducatori spirituali, precum si copiilor de toate varstele. In faza a treia pot fi salvati toti ceilalti, cu conditia sa vrea acest lucru, dar si sa posede o frecventa destul de ridicata a radiatiei proprii, pentru a putea suporta radiatiile produse de levitatie. „Cei cu densitate mare si, respectiv, cu vibratii joase, nu vor putea supravietui insa razelor noastre de levitatie. Numai cei care au un spirit cu inalte aspiratii si cu inima curata vor fi imunizati”, averizeaza Matton, coordonator al unitatilor din atmosfera terestra, ce vor actiona in faza a treia. Aceasta faza a treia „va fi pentru oameni ultima ocazie de a-si pastra actuala forma a corpului fizic si de a fi pusi in siguranta la bordul navelor noastre, pana cand calamitatile vor lua sfarsit”, mai spune Matton.

Prin urmare, persoanele egoiste si rau intentionate nu ar avea nicio sansa sa ajunga intr-o lume mai buna, in cazul in care Pamantul se descotoroseste de noi. „Terra trebuie sa se purifice”, mai spun mesagerii care ne dau asigurari ca vom fi in siguranta alaturi de ei. Mai mult, vom fi oarecum scoliti/instruiti/antrenati, asa incat sa recladim viata terestra pe valori superioare celor existente astazi.

Nu este foarte clar ce se va intampa cu cei ramasi pe Pamant, dupa momentul salvarilor sus-mentionate. Dar daca Terra se va transforma, la propriu, intr-un iad, ce sanse de supravietuire ar avea? La fel de important ar fi sa stim cine sunt cei condamnati, prin insusi faptul, la agonia terestra. Daca luam de bun criteriul de selectie al mesagerilor galactici, atunci nici zece la suta din populatie nu va scapa cu fuga. Optimist, nu?!

Sursa: „Revenirea Zeilor”, autor Florin Gheorghita, Editura Obiectiv.

Magii de la Şinca Veche


Pentru spiritualizati, Sinca Veche, o modesta denumire geografica peribrasoveana (pentru ceilalti), este un nesecat izvor de taine. In acceptiunea lui Iorgu Iordan, autorul lucrarii „Dictionar al numelor de familie romanesti”, cuvantul „Şinca” ar proveni din slava veche si s-ar traduce prin „sina” sau „bara de lemn”. Insusi numele asezarii brasovene sugereaza deci existenta in zona a unei bariere energetice, conceptie familiara in gandirea cosmo-energetica ariana. Prin urmare, aceasta grota – templu – sanctuar nu apare in zona intamplator. Preotii daci au stiut sa utilizeze acest spatiu tainic, la mare inaltime devotional-spiritual-mistica, iar acum a venit vremea ca Sinca dacica sa-si dezvaluie adevaratele secrete.

Zid de netrecut pentru Agentii Negri

Cu toate ca zona este arhicunoscuta parapsihologilor romani si straini, articolul de fata va aduce (poate) un spor de limpezire  acestui fenomen unic pe Terra. Poporul dac a fost, vreme de milenii, tinta unor atacuri energetice extraordinare, menite sa franga destinul luminos al acestui neam. Dacia nu mai e astazi la fel, noi, poporenii, mai suntem doar in mica masura urmasii geto-dacilor intelepti, dar atacurile energetice marsave continua, poate cu si mai mare indarjire decat in stravechime. Dar cine ne sunt dusmanii? Specialistii in paranormal sunt de parere ca principalele atacuri au venit intotdeauna dinspre malul sudic al Marii Mediterane si ca ar fi opera „seniorilor negri”, ultraspecializati in practici de esenta chaldeeana, egipteana si centr-africana. Magii de la Sinca Veche au reusit intotdeauna sa contracareze loviturile energetice, reusind practic sa filtreze, sa converteasca aceste unde de magie neagra care vin periodic peste noi, ca niste escadrile de reptile infernale, spre a nimici inima arché-ului christic.

Un alt rol al Lojilor Energetice de la Sinca Veche este cel de protector ciclonic, stiut fiind ca filtrele de atac mistic au si proprietati de structura-tampon in fata oricaror manifestari radicale ciclonice sau anti-ciclonice. Cu alte cuvinte, aceste loji au rolul de a atenua, la distante apreciabile, variatiile radicale si violente ale fronturilor de umiditate, presiune si temperatura care, in alte conditii, ar putea deveni distructive pentru poporul nostru. Preotii daci au infiintat aceste loji protectoare si in scopul protectiei seismo-vulcanico-tectonice, prin  stabilizarea ciclului stresului geologic, pe perioade de timp foarte lungi.

Rezultatul lucrarii tainice a preotilor daci a fost extraordinar: lantul carpatic a fost practic transformat intr-o linie/bariera inexpugnabila, pentru atacatorii din Sud. In epoca moderna, acest lucru are si un alt mare avantaj: Romania este aparata de orice atac cu rachete conventioale sau nuceare, directionate pe nilia sud-nord! 

Agentii magiei negre stiu foarte bine ca exista un zid protector in intregul perimetru al Carpatilor, motiv pentru care, un grup format din 60 de magicieni negri, vine regulat in Romania si efectueaza ritualuri de magie neagra pe apa Oltului. Intunecatii spera sa diminueze astfel forta defensiva a barierei de la Sinca.

Magii de la Sinca Veche au ajutor de nadejde in pesterile secrete ale Kogaion-ului, dar protectie harica zamolxiana.

Sursa: „Dacia contra Antichrist”, de Alexandru Dobos

LILITH – Prima Femeie


   „Cherchez la femme”, expresia eternizata, universalizata, de marele Alexandre Dumas (tatal), prin romanul „Mohicanii Parisului” (1857), este cat se poate de potrivita pentru LILITH, cel mai longeviv personaj mitologic din istoria umanitatii. Numele sau este strans legat de ideea de libertate suprema, de stigmatizarea femeii in general, si a femeii voluntare, nesupusa barbatului, in mod special. LILITH, doar ea, a avut curajul sa pronunte sfidator numele Domnului, fara ca Luminatia Sa sa o … http://wp.me/P1IC7f-a4
%d blogeri au apreciat: