BALADA LUPULUI ALB
              de Pavel Coruţ
 
Feciori din dacã mamã,
Pribegi ca douã cânturi,
Trecând din vamã-n vamã
Sub pãlmuiri de vânturi,                                            
 
Mai blânzi ca o poveste
Din care-i lipsă vina,
Ne-au zãmislit din Creste
Şi ne-a scãldat Lumina. 
 
Spãlaţi în ploi şi moine,
Curaţi ca douã schituri,
Ne-au botezat în doine
Şi ne-au sfinţit în mituri.           
 
Mai plânşi ca douã lacrimi,
Cuminţi ca douã stele,
Noi dezlegãm de patimi
Şi descântãm de jele.         
 
Din tâmple ningem vise,
Din Inimã-dureri,
Speranţele nezise
La porţi de învieri.
 
Ne-am îmbrãcat în Soartã,
Cumpliţi ca o osândã
La daca noastrã poartã
Ca lupii stând la pândã.
 
Vom însera cu anul
Şi-om deveni pãmânturi…
Ne-o ţine minte Neamul
Frumoşi ca douã cânturi.
 
Vom adormi cu veacul
Şi-om deveni zãpadã…
Ne-o pomeni sãracul
În plânset de baladã.
 
Ne vom zidi-n Credinţã,
În bolta Casei noastre,
Vom ninge cu voinţã
Şi vom ploua cu astre.
 
Ne-o creşte foc din Suflet,
Ne-or plânge-n palme macii,
Când ne-om opri din umblet
Feciori ai sfintei Dacii…