Părintele Pimen Vlad, truditor întru Hristos la Mănăstirea Laccu de pe Muntele Athos, s-a dovedit izvor de multă învățătură, în ultimii ani, pentru creștinii de pretutindeni. L-am descoperit și eu (ca un profan) pe YouTube și mai apoi pe câteva site-uri de profil. Ca și alți duhovnici români, părintele Pimen a vorbit în mai multe rânduri despre realitatea zilelor noastre. Avertismentul părintelui este cumplit: puține din cele pe care le știm și le prețuim astăzi, vor mai exista mâine. Citiți!

Vremuri grele

”Majoritatea ați părăsit satele, v-ați dus la oraș, v-ați dus în străinătate, multe sate au rămas aproape nelocuite, câțiva bătrâni, casele dărăpănate, pământurile nelucrate. Dar vreau să vă spun un lucru: să știți că se apropie timpurile când o să fie foarte greu la oraș. Chiar dacă ai un servici bun, condiții bune, doar că n-o să mai ai libertate. Nu o să mai aveți libertate! Încet, încet, cum se spune, se strânge șurubul. Cine se gândea, cu un an în urmă, că se va ajunge în situația actuală?! În scurt timp, toată lumea a fost închisă în casă! Mulți se băteau cu pumnul în piept: ”Cum, eu?! Dacă e ceva, mor cu ei de gât!”. Rapid, în scurt timp, toți au fost închiși în case.

Acum încă avem libertate. Ne exprimăm cum vrem, postăm ce vrem pe internet, fiecare își dă cu părerea, fără nicio problemă. Dar în scurt timp o să se termine și cu asta. O să se șteargă tot de pe internet și nu doar atât: nu vom mai avea acces la internet decât după ce vom da toate datele personale și vom semna niște lucruri (…). Dacă ai încălcat toate astea, ți se închide accesul la internet și o să suporți consecințele.

De aceea, dragii mei, dacă aveți un locușor la țară, o căsuță bătrânească, acum, cât mai puteți, mai refaceți căsuțele sau faceți-vă câte o căsuță. Și nu pentru că în asta ar sta mântuirea, dar uitați-vă la ce se întâmplă acum. Cine sunt cei care o duc mai bine? Cei de la țară! De ce? Pentru că au o grădină, au un pic de loc, au unde să se miște un pic. Iar situația va fi din ce în ce mai grea. Dintotdeauna viața la țară a fost de bază, de acolo au mâncat și cei de la oraș. (…) Credința cea mai puternică a fost la țară. Țăranul spunea un ”Doamne-ajută!” și cobora ploaie din cer. Înainte se făceau procesiuni pentru orice boală sau altceva. Se scoteau icoanele, se scoteau Sfintele Moaște. M-am bucurat acum când am auzit că, la fel, s-au scos Sfintele Moaște, s-a mers peste tot cu Sf. Cuvioasă Paraschieva, Sf. Ioan de la Suceava, Sf. Dimitrie, cu icoane făcătoare de minuni. Foarte bine! Chiar trebuie mai mult decât atât! Copiii ar trebui scoși la rugăciune”.

Pilda sultanului

”Recent am citit că pe la 1700 și ceva, în Constantinopol, a dat o ciumă de mureau oamenii pe capete. Din zece, cinci mureau! Nu mai știa sultanul ce să facă. I-a pus pe toți ai lui, prin toate geamiile, să cânte, să strige la Mahomed, dar nimic! Până la urmă, l-a chemat pe Patriarhul Constantinopolului și i-a cerut sfat. Patriarhul i-a zis că există scăpare, dacă aduce Brâul Maicii Domnului, de la Mănăstirea Vatoped, de pe Muntele Athos. ”Și zici că așa scăpăm de ciumă?”, a întrebat sultanul. ”Scăpăm!”, a promis Patriarhul. Atunci sultanul nu s-a mai gândit nici la Mahomed, nici la altceva, a trimis imediat o corabie și i-a rugat pe părinți să-i dea Brâul Maicii Domnului. Și Brâul a ajuns la Constantinopol, unde a fost ținut trei luni. S-au făcut procesiuni, cum se făceau înainte, pe jos. Și boala a încetat. N-a mai murit nimeni de ciumă. S-a făcut minunea! Și sultanul a trimis Brâul înapoi, cu daruri multe, la Mănăstirea Vatoped”.

Salvarea!

”Tare m-aș bucura să înțeleagă și cei din conducerea noastră că ajutorul și salvarea noastră e Dumnezeu și Maica Domnului! E nevoie de multă rugăciune, pentru că vor veni timpuri și mai grele. Mai stau uneori noaptea afară și mă uit pe cer: nu vezi numai stele! Vezi sute și mii de sateliți, unul după altul. Brăzdează cerul dintr-o parte în alta. Încercăm, cumva, să controlăm lumea, să-l dăm pe Dumnezeu deoparte. Nu facem nimic, dragii mei! Dumnezeu este la conducere. El hotărăște. Dacă a îngăduit lucrul ăsta, știe de ce. Și să știți un lucru: la timpurile astea mai grele, vor rezista doar aceia care vor avea Harul lui Dumnezeu. Și Harul lui Dumnezeu nu-l dobândim prin traiul bun, prin răsfăț și dezmăț. Harul lui Dumnezeu nu suportă să stea la cineva care-i plin de patimă. El stă acolo unde e smerenie multă. Omul smerit care permanent se căiește pentru răul făcut, va atrage Harul lui Dumnezeu. La timpurile grele ce vor veni, dacă avem Harul lui Dumnezeu, nici n-o să ne pese! Pentru că o să ne întărească Dumnezeu și vom trece prin ele. Nu înseamnă că gata, într-un an, doi va veni sfârșitul lumii! Dar vor veni totuși timpuri mai grele. Treptat! Se va termina și cu libertatea asta, ușor, ușor. Am avut atâția ani buni și am luat-o razna. Dar tot ce am adunat noi , rămâne aici, pe pământ. (…) Sufletul e mai valoros decât toate așa-zisele bunătăți ale lumii, care sunt îndulcire de moment, dar ne sărăcesc sufletește. Cei mai mulți cu care vorbesc, nu s-au mai spovedit din copilărie sau nu s-au spovedit toată viața. Cum să nu fie în depresie?! E nevoie de spovedanie, împărtășanie și fapte bune. Mai târziu, poate nu vom mai avea duhovnici. Nu știm care-i situația. Deci să ne pregătim, să ne întărim duhovnicește, să fim puternici sufletește. Trebuie să ne rugăm mai mult, să fim mai buni, să dăm mai multă dragoste și atunci atragem Harul lui Dumnezeu. Cel mai mare exemplu pentru noi, a fost Maica Domnului care a trăit o continuă dumnezeire.

Aș vrea, dragii mei, după ce trece pandemia și se mai termină cu restricțiile, să vă duceți la biserică. Spovediți-vă toți, căci vor veni timpuri când n-o să mai puteți. Duceți-vă și hrăniți-vă, căci Harul lui Dumnezeu cel mai mult îl primim în biserică. Să ne alimentăm duhovnicește pentru timpurile când n-o să mai avem de unde să ne hrănim. Obișnuiți-vă cu rugăciunea! Obișnuiți-vă să stați aproape de Dumnezeu. Faceți cât de mult bine puteți. Oricât ați avea, mult, puțin, faceți bine, pentru că, într-o zi, puteți pierde toate acestea. Să facem bine după putere și să ne rugăm cât mai mult. Să ne ajute Maica Domnului să devenim mai buni: ‹‹Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te cea ce ești plină de Har, Marie, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău, pentru că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre. Amin.››

(Sursa: Cristi Bumbenici YouTube https://www.youtube.com/watch?v=Sdkv3I0oo40)